34/365 sau Dor de locul meu de suflet - Brașov

Am nevoie de vară, de căldură, de acel aer de libertate. Probabil că, din copilărie, am fost învățați să asociem vara cu libertatea, deoarece era singura perioadă mai lungă a anului în care nu eram nevoiți să mergem la școală. Lucrul acesta încă se reflectă în viața mea de acum, deși anul acesta a fost o lungă vacanță, în mare parte. Vreau soarele de vară, vreau să de deschidă toate acele drumuri care îți aduc prietenii mai aproape, vreau să pună stăpânire pe mine acel dor de ducă, de a călători în locurile mele preferate.
Anul trecut, am fost prin țări străine și am uitat de locurile care-mi erau dragi acasă, în țara mea. Îmi tot doresc să ajung în Brașov de aproape doi ani, însă acest vis nu mi l-am îndeplinit. Brașovul este orașul în care mă simt în elementul meu, în care sunt relaxată și, totuși, atât de entuziasmată și de energică. Nu zic că-i singurul loc din lume care îmi oferă sentimentul ăsta, pentru că nu e adevărat. Dar este singurul loc de care mi-e dor și de care am uitat, în ultimii ani. Și mi-e ciudă de acest lucru, știind cât de mult iubeam Brașovul înainte.

“20 Ianuarie 2011: Aşa, deci de fapt aş vrea să ajung la poalele Tâmpei, unde totul e vechi şi totuşi nou, unde nu vezi aceleaşi feţe de două ori, unde străduţele sunt micuţe şi întortocheate, iar căsuţele sunt colorate precum o zi de primăvară plină de fluturaşi. Vreau să mă plimb până în Piaţa Sfatului şi înapoi, de zeci de ori, până epuizez toate magazinele de pe-acolo, să mănânc îngheţată de-aia bună şi colorată, cu aromă de kiwi, caise, cacao, sau oricare dintre astea combinate şi multe multe altele.. Vreau să iau popcorn de la nenea care e în capătul aleei şi are în piept un ecuson cu o poză de a sa din tinereţe. Şi care era foarte amabil şi zâmbitor şi chiar sper s-o mai ducă mult şi bine, pentru că m-a făcut să cred că există şi oameni bătrâni fericiţi şi buni. Vreau să stau lângă fântâna din Piaţa Sfatului şi să fotografiez oamenii din jur, să înnebunesc la un moment dat de la sunetul produs de apă, dar să nu-mi pese, să citesc de 100..00 de ori BRAŞOV, acolo, sus, pe Tâmpa. Nu m-aş putea sătura vreodată! Să mă duc la magazinul ăla de cărţi în limba germană de lângă Biserica Neagră, să mă uit la colecţiile de vederi vechi din magazin pentru că sunt singurele chestii pe care le-aş putea înţelege. Să mă duc zi şi noapte sus la Turnul Alb şi la Turnul Negru, să mă duc la belvedere şi să stau acolo şi să aştept să se aprindă oraşul. Să aştept o furtună, ca anul trecut, să aştept lăsarea serii, să aştept o rază de soare, să aştept orice semn care să-mi arate că oraşul chiar are puls! Să mă duc sus pe Tâmpa şi să-mi pocnească urechile în telecabină, să mă strecor printre ceilalţi oameni şi să îmbrăţişez priveliştea cu privirea. Deodată, aşa! Să-mi taie respiraţia, să cobor, să mă plimb iar pe străduţele întortocheate, să mă duc în stânga şi-n dreapta la nesfârşit şi tot nu m-aş plictisi.. Să caut înnebunită skate-shopul ăla şi să-l găsesc din greşeală, after all hope is lost, să merg pe străduţa aia din spate şi să mă plimb pe lângă pădure, să retrăiesc sentimente din trecut, să fac poze la fiecare colţ de stradă, să mă bucur de fiecare fir de iarbă. Să merg pe jos până la autogară aşa, la ghici, să merg în mallul ăla gol, dar cu papuci faini, să mă oftic in Penny Market că deşi e mai mare e nasol, exact ca ăl’ de acasă.. să merg cu autobuzul pentru că nenea de la taxi are impresia că am picat pentru prima oară acolo şi că nu ştiu ca nu dai 10lei ca să ajungi unde eram cazată. Să stau în aceeaşi cameră, la aceeaşi pensiune ca-n ultimii 3 ani. Să mă plimb prin parcul central şi să beau apă de la ţâşnitoarea aia, să merg la locul de joacă al copiilor şi să mă hrănesc cu energia pozitivă pe care o emană în jur.. Să boschetăresc noaptea în acelaşi parc şi să povestesc tot felul de prostioare persoanei care este cu mine (if any).. Să fug prin ploaie. Să nu mă plictisesc niciodată.”

Acesta este unul dintre locurile mele preferate, pentru evadat. Al vostru care e?

About these ads

---